Camera de Comert si Industrie a Muncipiului Bucuresti
Afacerea
--------------------------------- ---------------------------------
Anul VII, Nr. 31-37 (344-350) 25.07-11.09.2012 > Mediu-Energie

„Scutul padurii”, suna frumos, dar eficienta...

Ministerul Mediului si Padurilor a anuntat, printr-un comunicat de presa, ca in baza Planului comun de actiune sustinut alaturi de Ministerul Administratiei si Internelor si intitulat „Scutul padurii”, Directia control in silvicultura din cadrul ministerului, impreuna cu delegati ai inspectoratelor teritoriale de regim silvic si vanatoare si ai serviciilor de combatere a delictelor silvice ale inspectoratelor judetene de politie Alba, Arges si Valcea, au efectuat controale la operatori economici specializati in prelucrarea primara a lemnului si in depozitarea si comercializarea materialelor lemnoase de pe raza celor trei judete. 

Atat? Da, doar atat si cine stie cand inspectorii silvici vor mai descinde in padurile patriei si la operatorii economici, carora nu le-a disparut naravul de a-si bate joc de aurul verde, prin actiuni ilegale de taiere si prelucrare frauduloasa a masei lemnoase.

Secretarul de stat din cadrul Ministerului Mediului si Padurilor, Corneliu Mugurel Cozmanciuc, a declarat ca: „Au fost vizate indeosebi zonele afectate de taierile ilegale de padure din aceste judete. Obiectul controalelor l-a constituit verificarea provenientei si a trasabilitatii materialelor lemnoase”.

In total au fost intocmite 20 de procese verbale de constatare a contraventiilor silvice, aplicandu-se amenzi in cuantum de 161.000 lei. Ca masuri complementare s-a procedat la confiscarea fizica a volumului de 380 mc cherestea de rasinoase şi lemn rotund, precum si la confiscarea contravalorica a unui volum de 411 mc cherestea de rasinoase şi 343 mc lemn rotund, in valoare totala de 206.000 lei, materiale lemnoase care nu au mai fost gasite la contravenienti.

Intreb din nou: doar atat?! Actiunea „Scutul padurii” suna frumos, dar imi imaginez ca ar trebui sa presupuna actiuni de anvergura, pentru a stopa, odata pentru totdeauna furtul, mai mult sau mai putin organizat, din ceea ce a mai ramas din padurile noastre. Spun organizat, pentru ca nu de putine ori furtisagurile se petrec sub „supravegherea” padurarilor, care participa indirect la actiuni ilegale.

Sunt cazuri numeroase, presa a tot vorbit de ele, s-a discutat si in Parlamentul Romaniei, dar totul a ramas ca in tren, cum spune o vorba romaneasca, si in loc de paduri vedem imagini cu dealuri chelite, iar replantarile se fac ocazional si doar de ochii lumii, fara un plan, fara coerenta in ocoalele silvice din  toate judetele. Lantul praduirilor incepe de la padurar, ocoale si directii silvice, continua cu operatorii economici cu firme inregistrate sau clandestine si se sfarseste cu exportul masiv de lemn neprelucrat sau cherestea.

Nu spun lucruri noi, toate acestea sunt stiute, iar scutul de care vorbeste secretarul de stat de la mediu pare unul de carton sau hartie creponata, nicidecum unul care sa protejeze cu adevarat padurile. Este un jaf national, care se practica de doua decenii si nici un ministru n-a venit cu ceva cu adevarat viabil pentru a proteja aurul verde. Dimpotriva, numarul padurarilor s-a imputinat, politia padurilor care a figurat ca propunere legislativa a murit in fasa, controalele se fac de ochii lumii si doar cand si cand, asa ca e greu sa te astepti la rezultate notabile.

Am sa relatez pe scurt o intamplare dintr-o duminica fierbinte a acestei veri. La marginea padurii Cernica (dar si in alte zone din Ilfov) au fost amenajate puncte de recreere printre arbori, cu banci si masute, cu locuri amenajate pentru gratare, ba chiar si cosuri de gunoi, ceea ce este o initiativa laudabila din punct de vedere turistic, mai ales pentru bucurestenii in cautare de racoare.

Curiozitatea m-a impins catre un asemenea loc, situat la cateva sute de metri de Manastirea Cernica si se pare ca a fost cu folos, dar nu in sensul bun al cuvantului. M-am aventurat mult in inima padurii si am ajuns intr-un loc din care se auzeau lovituri de topor. Cand m-am aproiat am ramas ca la dentist. Doi sateni, suficient de „bruneti”, taiau de zor arbusti plantati probabil in urma cu doi sau trei ani.

M-am dat prietenos si cu glas mieros i-am intrebat ce fac cu „betele” curatate de crengutele cu frunze crude. „Araci pentru vie, pentru rosii, fasole si ce mai are omul prin gospodarie. Ai nevoie? Doi lei bucata si ti-i aducem acasa daca stai pe aproape”, suna propunerea. Le-am multumit, spunandu-le ca nu cultiv nimic pe balcon si am facut cale intoarsa. In sosea am gasit un echipaj de politie, le-am relatat povestea celor doi agenti, spunandu-le ca asta este crima, nu altceva, dar n-aveau competenta, ei fiind de la rutiera. Asta nu inseamna ca erau straini de cauza, iar eu, in naivitatea mea, m-am gandit ca o sa le pese, ca vor raporta cazul, ca vor alerta organele silvice s.a.m.d.

Nu, nimic din toate acestea, si cand te gandesti ce usor pot fi prinsi asemenea indivizi, pentru ca aracii ii transportau pe sosea, in carute sau pe biciclete, deci in vazul lumii. Aflu de la sateni ca este o practica generala, toti, dar absolut toti, isi fac aprovizionarea cu araci din padurile inconjuratoare, si nu ingrijoreaza pe nimeni ca padurile chelesc inainte de a apuca sa creasca puietii.

Poate ca ministrul Rovana Plumb, pe care o stiu o femeie de initiativa, nu va trece cu vederea acest episod si va include in planul (daca exista asa ceva...) actiunii „Scutul padurii”, apararea acestei avutii nationale, care, iata, nici macar nu este lasata sa ajunga la maturitate!

Emil MUNTEANU
e.munteanu@yahoo.com

Imprima paginaMicsoreaza fontMareste font


Articol vizualizat de 1164 ori.
Publicitate

---------------------------------- eminescu
---------------------------------- certind
----------------------------------
certind
---------------------------------- FOREN
---------------------------------- akcenta
---------------------------------- FOREN
---------------------------------- FOREN
---------------------------------- REBU
---------------------------------- Apulum94