Cabinetul Boc: „De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?”

Istoria guvernelor conduse de premierul Emil Boc se poate lesne concentra intr-un vers al lui Tudor Argezi care, vazandu-si iubita plecand, intreba, mai mult pentru sine: „De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?”

De ce-a plecat Cabinetul Boc 4 a explicat chiar primul ministru, care a spus ca propunerile de remaniere au avut ca scop „atingerea a doua obiective fundamentale: in primul rand, continuarea proiectelor de reforma incepute si, in al doilea rand, in 2011 Romania sa treaca pe crestere economica”.

Care va sa zica, Adriean Videanu, Gabriel Sandu, Radu Berceanu, Sebastian Vladescu, Mihai David si Mihai Seitan erau piedicile din calea finalizarii proiectelor de reforma incepute si, mai grav, a revenirii Romaniei la cresterea economica! Odata eliminati acesti dusmani ai poporului, reformele se vor finaliza si criza va inceta! Departe de mine gandul de a pune la indoiala afirmatiile premierului, dar ar fi interesant acum, ca tot stim, vorba lui Arghezi, „de ce-ai plecat”, sa vedem cam care ar fi obiectivele a caror indeplinire ar face din Boc 5 un executiv mai bun decat Boc 4, care statea in calea reformelor si a cresterii economice a tarii!

Ceea ce ar trebui sa faca noul Executiv de la Bucuresti este mai simplu decat cum si cu cine ar trebui acesta sa isi indeplineasca scopurile. „Nu exista niciun substitut valid pentru politici sanatoase si stabile”, au spus la unison presedintele Bancii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, si guvernatorul BCR, Mugur Isarescu.

Cine sunt cei chemati sa puna in opera aceste politici este o intrebare mai dificila. Si asta pentru ca, asa cum sesiza consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu, romanii s-au saturat de politicieni si si-au pierdut increderea in acestia in asa mare masura, incat „e mult mai usor acum sa promovezi un necunoscut, sa zicem tanar, un profesionist, decat sa vii cu o fata pe care oamenii au tot vazut-o la televizor de 20 de ani”. Asadar, aceasta ar fi putut fi gandirea care a stat la baza alcatuirii noii echipe ministeriale!

De-a dreptul tragica afirmatia consilierului lui Traian Basescu pentru ca, desi surprinde perfect sastiseala romanilor si retinerea lor fata de politicieni, nu ni se spune cum anume ar putea tinerii profesionisti sa conduca o tara in locul politicienilor!

Daca nu se prea cunoaste formula ideala de politicieni credibili, se stie destul de exact ce anume ar trebui sa faca noii ministri pentru a izbuti sa elaboreze o politica economica stabila si sanatoasa, asa cum ar vrea si poporul roman, dar si guvernatorii Isarescu si Trichet.

In domeniul taxelor si impozitelor, seful misiunii FMI pentru Romania, Jeffrey Franks, considera ca „nu va fi nevoie de o consolidare de o asemenea marime in 2011 si 2012”. Mi-as permite, insa, sa adaug ca ar fi nevoie ca guvernul Boc 5 sa aduca nu noi reforme fiscale, ci un mai mare respect pentru conceptia arhitecturii fiscale din Romania.

De pilda, guvernantilor le place sa sustina, din motive exclusiv politice, ca in Romania avem o cota unica de impozitare. Numai ca, pe langa impozitarea veniturilor cu o cota mai mult sau mai putin unica, in functie de domeniul in care se realizeaza venitul, romanii sunt striviti de fiscalitatea pe munca. Iar noii guvernanti sustin ca unii contribuabili ar trebui sa plateasca mai mult decat altii, cei mai napastuiti fiind cei care au activitati independente, al caror CAS urmeaza a se dubla, de la 16,5% pana la 25%-35%, daca tot nu vor mai sta la coada la ghiseele administratiilor financiare!

In acest context, daca noul executiv vrea cu adevarat sa combata munca la negru si evaziunea fiscala si, implicit, sa adune mai multe venituri la buget, ar trebui urgent relaxata fiscalitatea pe munca, una dintre cele mai ridicate din Europa.

Apoi, executivul remaniat si remachiat ar trebui sa renunte la conceptia de a echilibra bugetul de stat numai prin „ajustari fiscale” si sa devina mai preocupat de cresterea PIB-ului prin stimularea sectoarelor viabile. Ca sa dam aici un singur exemplu, Romania a facut cel mai putin pentru IMM-uri desi, probabil, a vorbit cel mai mult despre necesitatea de a le sustine. Asa s-a reusit ca firmele romanesti sa poata primi un ajutor de stat de 250.000 de euro la un an dupa ce firmelor din majoritatea statelor membre li se alocasera cate 500.000 de euro, daca puteau demonstra ca aveau dificultati financiare cauzate de criza.

Ca sa nu mai zicem ca nici pana azi nu functioneaza sistemul de obtinere a creditelor de cofinantare pentru accesarea fondurilor europene de catre IMM-uri pe baza unui sistem unic de scoring intre banci, autoritatile de management si Fondul de Garantare pentru IMM, astfel incat patronii sa nu mai alerge de la Anna la Caiafa.

Daca pentru alte tari este demult evident ca iesirea din criza se face numai prin investitii masive si prin sustinerea firmelor din productie si servicii, in Romania jucam dupa slagarul FMI „taiati tot, salarii, pensii, medicamente, investitii, dar mariti TVA la 24%”. Melodie a carei suprema calitate este ca are o partitura simpla, pentru ca orice guvern poate taia cheltuielile si creste taxele, fara a avea o strategie de iesire din criza. Sa speram ca Boc 5 isi va largi repertoriul!

Ceea ce guvernul Boc 4 nu a invatat de la FMI si Boc 5 va trebui sa prinda lectia din mers este plata si diminuarea arieratelor. „Suntem foarte ingrijorati in privinta problemei arieratelor. Aceasta este o chestiune pe care vom continua sa o subliniem: a avea arierate in sectorul public nu face rau numai sectorului public, ci si celui privat si revenirii la crestere economica”, a avertizat Jeffrey Franks.

Relaxarea fiscalitatii pe munca, eliminarea arieratelor, respectarea unei arhitecturi stabile a sistemului fiscal, sustinerea IMM-urilor, relansarea economica prin investitii sustinute din fonduri europene nerambursabile, in loc de noi imprumuturi ar fi cateva lucruri pe care guvernul Boc 5 ar trebui neaparat sa le faca pentru a-si atinge obiectivele.

Este foarte adevarat, pe de alta parte, ca fruntasul PD-L Ioan Olteanu a prezentat guvernul Boc ca pe un Executiv-kamikaze, a carui menire este nu sa ia masurile amintite mai sus, ci doar sa pastreze partidul la putere pana la viitoarele alegeri: „Premierul Boc inca nu a incasat destul. Inca mai poate sa incaseze. Deocamadata, Boc trebuie sa ramana sa mai incaseze! Decat sa venim acum cu un alt om, mai bine mergem mai departe asa. Emil Boc oricum este sacrificat si, spre binele partidului, PD-L trebuie sa ramana la guvernare pana in 2012, daca isi mai doreste sa guverneze vreodata”.

In aceste conditii, nu poti decat sa te intrebi, ca Arghezi: „De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?” 

Alexandru MARINESCU
nanu_marinescu@yahoo.com