Vocatia pleonasmelor

Intre multe alte calitati, romanii o au si pe aceea de a fi un popor cu vocatia pleonasmelor sau macar a barbarismelor, adica a fauririi unor sintagme bazate fie pe propria noastra lipsa de logica, fie pe calchierea prostiilor altora, atunci cand nu ne mai satisface opacitatea noastra.

Asa, adica prin copiere stupida sau printr-o originala constructie pleonastica, a aparut in romaneste una dintre expresiile cele mai indragite ale zilelor noastre: PRIORITATEA ZERO! Singura explicatie a acestei formulari absurde este ca atunci cand gura politicienilor devine mai mare decat puterea, ei ajung sa duca pana la capat din ce in ce mai putine lucruri, caz in care isi acopera nereusitele schimband nivelul de prioritate al promisiunilor neonorate, cu speranta ca tot ceea ce nu au facut la nivelul unu, vor izbuti sa faca la nivelul zero! Si zero raman toate, pe vecie. Cu alte cuvinte, prioritatea zero e acel obiectiv care ar trebui sa fie indeplinit cel dintai, dar este mereu lasat pe maine, fara a fi insa vreodata lasat prada uitarii!

Sa o luam pe rand. O prioritate zero cu Z ar fi acum echilibrarea bugetului public. Si asta nu numai la noi, ci in toata Europa, dupa cum spunea presedintele Bancii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet: „Nu este momentul pentru planurile de relansare menite sa stimuleze economia mondiala, ci pentru austeritate, cu scopul asanarii finantelor publice care au suferit o deteriorare fara precedent". Curat deteriorare, Coane Fanica, dupa cum zicea si Adrian Vasilescu: „Romania nu-si poate permite sa poarte lupta pe doua fronturi anul acesta, respectiv insanatosirea bugetului si iesirea din recesiune. Anul acesta trebuie sa mergem pe un singur front si anume insanatosirea bugetului”.

Iata, asadar, o adevarata prioritate zero, demna de acest nume! Ce face romanul sa scape de deficit? Mareste TVA. Ce castiga marind TVA? Creste inflatia, scade consumul, deci scade produsul intern brut. Nimeni nu stie exact cu cat. BERD spune ca economia Romaniei scade cu -3% in 2010, FMI estimeaza ceva intre -1,5% si -2%, iar premierul Boc spune si el ca se asteapta la „o usoara scadere”. Ca atare, dupa calculele FMI, publicate la Washington in iulie 2010, veniturile publice in 2010 vor fi de 32,6% din PIB si anul acesta, si anul viitor, deci de marirea veniturilor prin imbunatatirea colectarii, nici vorba nu poate fi. In schimb, cheltuielile publice, care au fost de 39,2% in 2009, se „restrang” la 39,4% in 2010 si ajung la 37% in 2011. Care va sa zica, tot ce face guvernul e sa taie cheltuielile, modalitate prin care nu face decat sa scada PIB-ul, adica sa prelungeasca recesiunea! La care se adauga taierile de salarii la bugetari, desi un studiu al Bancii Mondiale avertiza ca un procent de 67% dintre romani nu ar putea face fata decat trei luni unei scaderi cu 25% a salariilor!

Unii vor zice ca sunt carcotas si ca, daca tot nu vreau sa creasca taxele si impozitele si vreau musai o fiscalitate predictibila, care sa nu se schimbe de doua ori pe an, de unde sa ia bietul guvern banii de sanatate, polititie, justitie, armata, educatie, pensii si salarii, dobanzi la credite si asa mai departe? Sunt cel putin trei surse de crestere a veniturilor insuficient exploatate. Una dintre ele este absorbtia fondurilor europene, pe care Jeffrey Franks, seful misiunii FMI pentru Romania, o persoana care isi cantareste bine vorbele, o descria ca fiind „dezastruoasa", din moment ce Romania crediteaza UE, platind mai multe parale sub forma de cotizatii (3 miliarde de euro anual) decat incaseaza din cele peste 30 de miliarde care i se cuvin si care, daca nu sunt folosite, vor fi pur si simplu taiate in 2013. E oare cazul sa mai facem o socoteala si sa vedem cu cat% din PIB ar creste veniturile statului daca ar fi accesate fondurile europene, bani care se duc direct in investitii de stat? Investitii pentru care Dan Matei Agathon cerea un ipotetic imprumut masiv, deoarece investitiile publice sunt singurele care au un efect imediat, economic si psihologic?

Si ce mai face Romania, ca sa realizeze prioritatea zero (Pardon! Zero, cu Z!)? Pai, promite sa dea afara inca o suta de mii de bugetari, pana in luna septembrie, cu exceptia celor aflati deja in cautare de munca! Si numai in iunie au aparut peste 70.500 de someri in Romania, ridicand rata somajului cu peste 1,44% peste nivelul din iunie 2009, dupa care abia urmeaza, asa cum ziceam, o lunga vara fierbinte! Acesti someri devin din contribuabili, asistati, ingroasa randurile celor care trebuie sa isi restranga consumul familial si ajung sa scada nivelul de trai din Romania. Asadar, echilibrarea bugetului numai prin scaderea cheltuielilor este sortita esecului, fara doar si poate, si transforma si mai mult prioritatea insanatosirii bugetului in Prioritate Zero!

O alta sursa de crestere a veniturilor este imbunatatirea colectarii, dar desi expertii ANAF au fost consiliati doua saptamani de cei ai FMI, rata evaziunii ramane numai in turism de 40%! Daca la asta adaugam cifrele din comertul cu produse accizate, cum ar fi combustibilii, alcoolul, tigarile, dar si lucruri mai lumesti, ca painea, legumele si fructele, sectoare unde marea evaziune e la ea acasa, dupa spusele premierului Boc, e usor de prevazut cam cum vor evolua incasarile, chiar daca din toamna cetatenii vor primi un ciubuc guvernamental daca sunt cuminti si pastreaza toate bonurile fiscale primite timp de un an!

Nimeni nu spune ca toate astea nu le stie si guvernul, dar acesta este mereu grabit sa aiba rezultate imediate, iar marirea TVA aduce venituri din ziua in care e aplicata, in timp ce investitiile dureaza pana ajung sa se vada la buget.

Si ar mai fi ceva de facut pentru transformarea Prioritatii Zero intr-o prioritate adevarata, a echilibrarii bugetului: adoptarea unor legi care sa stimuleze cresterea economica. Intrebat cum de a reusit Canada sa fie prima tara din G7 care a iesit din recesiune, ministrul comertului exterior, Peter van Loan, spunea ca unul dintre secrete consta in faptul ca toata Canada a devenit „o zona libera”: „Canada este practic o zona libera pentru produsele necesare procesului de productie. De exemplu, daca ai o fabrica in Canada si vrei sa importi echipamente noi din Germania, SUA sau din Romania, poti face acest lucru fara sa ai de platit taxe. La fel, daca importi materii prime sau subansamble pe care le montezi in Canada. Aceasta masura unilaterala luata de Canada a dat roade si firmele au inceput sa investeasca, iar productivitatea a crescut”.

Intre emiterea unei astfel de legi si transformarea statului intr-un producator perpetuu de arierate, pentru care nu are de platit nici o penalitate, sta diferenta intre o simpla prioritate pentru relansarea economiei unei tari si Prioritatea Zero din Romania. Prioritate Zero care se aplica si infrastructurii, si turismului, si eliminarii coruptiei, si evaziunii si cator si mai cate, toate reunite sub poala generoasa a Prioritatii Zero. Si care tot zero au ramas, de doua decenii incoace.

Astept cu mare interes ziua in care vom vorbi de Prioritatea Zero Intai sau de strategia guvernamentala in zece puncte de Prioritati Zero.

                                                       Alexandru MARINESCU
nanu_marinescu@yahoo.com