Ia urma banilor!

Intreprinderile de stat din estul Europei sunt, de obicei, intr-o stare jalnica.
Lituania incearca sa le reformeze.

Daca sapam ceva mai adanc in hatisurile politice de oriunde din spatiul dintre Marea Baltica si Marea Neagra, gasim repede conexiuni ciudate intre intreprinderile de stat, oficiali si politicieni. Acestea scapa, de obicei, controlului publicului – nu in ultimul rand pentru ca politicienii de toate culorile incearca sa beneficieze de larghetea firmelor de stat.

Guvernul Lituaniei, confruntat cu cresteri de impozite nepopulare care-i atarna funia de gat si cu taieri ale cheltuielilor in incercarea de reducere a deficitului de aproape 9% din PIB, tocmai a lansat o incercare neobisnuita de a administra aceste firme in mod adecvat. O noua analiza arata ca activele statului in energie, transport si imobiliare valorau, la sfarsitul anului 2009, in jur de 18 miliarde de litai lituanieni (6,6 miliarde dolari), dar ofereau numai 45 milioane litai in dividende. Rentabilitatea capitalului propriu a fost negativa, de -6%. 

Un exemplu evident de management deficitar vine din industria forestiera. Lituania are 830.000 de hectare de paduri de stat, administrate de 42 companii. Randamentul mediu in 2008 a fost de numai 4 litai pe metru cub de lemn (un sfert din cifra inregistrata in Suedia, vezi tabel) bani care, si ei, se scurg catre costurile companiilor: statul primeste dividende zero. Guvernul propune acum sa infiinteze o companie forestiera unica, insarcinata cu administrarea industriei pe baze comerciale.

Planuri similare exista si pentru terenurile detinute de stat: in viitor, ministerele si alte organisme publice, dintre care multe au cladiri si complexe spatioase, va trebui sa plateasca chirii la valoarea de piata. Daca Lituania si-ar administra afacerile din sectorul public la fel de eficient ca Suedia sau Finlanda, veniturile ar fi 1.5%-2.5% din PIB, spune premierul lituanian, Andrius Kubilius. Asta ar tine tara departe de imbratisarea FMI si ar ajuta, de asemenea, coalitia de guvernare a lui Kubilius sa scape de eticheta de „lipsita de hotarare”.

Simpla subliniere a amplorii problemei ar trebui sa ridice semne de intrebare similare in alta parte. Iesirea din aceasta stare jalnica va insemna, insa, triumful asupra unora dintre cele mai puternice lobby-uri din tara. De aproape 20 de ani, acestea au blocat toate tentativele de a introduce controlul public si presiunea concurentiala in confortabilele lor aranjamente de afaceri. Pentru un guvern cu o majoritate subtire in Parlament, acest lucru este dificil.

Presedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, un fost comisar european pe probleme de buget, spune ca noul raport a relevat „lipsa de putere si lipsa de responsabilitate”. Economia neagra – contrabanda si coruptia – ar fi o sursa mai buna de venituri pentru stat decat cresterea impozitelor, mai spune Grybauskaite.

Cu toate acestea, desi parte din banii sifonati din intreprinderile de stat pleaca in conturi din banci straine, multi sunt cheltuiti in tara. Veniturile mai mari la stat se vor realiza pe seama unor venituri mai mici pentru asociatii acestuia si a reducerii cheltuielilor.

In ciuda elementului dublei contabilizari, sistemul a suscitat interesul unor entitati externe, cum ar fi Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Bancherii apropiati sistemului cred ca o abordare similara ar putea functiona si in tarile din sudul Europei, precum Grecia.

Industriile de stat mai bine administrate ar reprezenta, de asemenea, niste candidati mai atractivi la privatizare care, dupa eforturile considerabile in anii 1990, a stagnat serios in lumea ex-comunista. Estonia a renationalizat caile ferate si recumpara compania aeriana nationala, slab administrata; in 2008, Letonia a trebuit sa nationalizeze una dintre cele mai mari banci ale sale. In intreaga regiune, industrii precum energia sunt in continuare considerate ca fiind prea vulnerabile in fata influentei Rusiei pentru a fi privatizate in continuare.

Oficiali lituanieni spun ca planuiesc vanzarea rapida catre un numar mare de actionari cel putin a unora dintre companii, de indata ce acestea vor beneficia de o administrare adecvata. Pana si celor mai rigurosi politicieni, insa, li se va parea greu sa sacrifice atractiile pe care le prezinta companiile de stat.

Traducere si adaptare,
Virginia VALASUTEANU
virginia.valasuteanu@ccib.ro