La ora de bilant, numai de bine. Oare?

„Doi ani. Atat a trecut de cand m-ati onorat cu increderea dvs. Doi ani de munca si devotament fata de orasul nostru, doi ani de griji si framantari de cum sa fie mai bine in Bucuresti”. Sunt cuvintele de inceput rostite de primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, cu ocazia prezentarii bilantului la doi ani in fruntea Bucurestiului.

Am ascultat „spovedania” primarului general, am citit-o si recitit-o, doar ca in teren n-am regasit mai nimic din „realizarile” despre care se facea vorbire. Poate ca sunt eu mai carcotas, dar orice fiinta vie care traieste in acest oras poate constata ca mai avem un drum extrem de lung pana sa ajungem, asa cum isi doreste edilul sef, la standardele unei adevarate capitale europene.

Am in vedere, in primul rand, calitatea vietii si nivelul de trai. A spune ca aceste doua prioritati au fost atinse, macar, inseamna sa ne furam singuri caciula. „Dupa doi ani, orasul incepe sa se schimbe in bine, in mod evident, de la o zi la alta”, concluziona Sorin Oprescu. Asa s-or vedea lucrurile de la ferestrele primariei, doar ca, repet, in teren stam rau, chiar foarte rau.

Reducerea spatiilor verzi este un proces in plina desfasurare, constructiile haotice continua sa se inalte in cele mai neavenite locuri. Faptul ca s-a ajuns ca instantele judecatoresti sa se ocupe de imobilele ridicate in sfidarea legii spune foarte mult despre modul cum se implica edilii in harta urbanistica a orasului. Cat priveste problemele legate de curatenie, de starea strazilor, de „integrarea” cartierelor marginase lipsite de apa si canalizare in orasul Bucuresti, ii las pe locuitori sa judece singuri.

In aceasta scurta consideratie pe marginea unui raport de bilant, am sa ma opresc doar la un singur aspect, amintit si de edilul sef: „Avem inca institutii anchilozate, pline de birocratism ostil cetateanului, si nu in serviciul si in respectul lui”. Adevar grait-a! Si cum domnia sa spunea ca „nu trebuie sa ne ascundem de adevaruri”, atunci sa incepem chiar cu functionarii primariei municipale.

Exproprierile pentru lucrari de utilitate publica reprezinta un proces pe cat de anevoios, pe atat de dureros pentru cei care trebuie sa-si paraseasca casele in care au locuit o viata. De multe ori, se ajunge la divergente, iar daca intelegerile amiabile nu dau roade, se ajunge in instanta. Asa s-a intamplat de fiecare data, mai ales cand a fost vorba de lucrari mari, ca cea de la Pasajul Basarab, de pilda.

Firesc ar fi ca „tocmeala” dintre municipalitate si proprietari sa beneficieze de experti inzestrati cu mult har in arta negocierii, in respect fata de cetatean si agoniseala pe care noua lucrare trebuie sa i-o rapeasca. Din pacate, este vorba doar de un deziderat, realitatea fiind extrem de cruda.

Strapungerea Buzesti-Berzei-Vasile Parvan ne ofera cateva mostre de cum nu trebuie sa se procedeze.

Proprietarul unui imobil, dobandit pe Legea 112 din 1996 si supus demolarii, nu este de acord cu suma oferita de primarie, drept pentru care depune o contestatie inregistrata la primarie in mai 2008. Comisia pentru solutionarea intampinarilor (conform Legii nr. 33 din 1994) este obligata sa raspunda in 30 de zile, dar nu catadicseste s-o faca nici dupa mai bine de doi ani! Buldozerele sunt la poarta omului, strada Berzei arata ca dupa un indelung bombardament, dar toata lumea tace, ca si cum ar fi vorba despre un teren viran, nu de un imobil impunator, cu parter si etaj.

Vecinii omului il fericesc, totusi, pentru ca macar el stie despre ce-i vorba, buna parte dintre ei afland doar din presa ca urmeaza sa fie demolati.

Dialogul lipseste, asadar, cu desavarsire. Mai mult, se apeleaza la o gaselnita care arunca intreaga actiune in derizoriu. Municipalitatea nu mai vrea sa stea de vorba cu fiecare proprietar ce urmeaza a fi demolat, ca atare afiseaza la avizierul primariei „oferta” sa de preturi pentru fiecare proprietate in parte.

Sumele sunt derizorii in raport cu valoarea reala a caselor, vor urma contestatii, inevitabile procese care se pot intinde chiar si in ani, lucrarea nu va putea fi finalizata in timp util, repetandu-se situatia jenanta de la Pasajul Basarab. Asta se vrea? Daca raspunsul este afirmativ, apoi sunt indreptatit sa cred ca cineva nu-l simpatizeaza si nu-i vrea binele primarului general.

Iata o situatie paradoxala, ca sa nu-i spun ridicola, care nu face cinste primariei generale si nici celor care o conduc. Vor urma altele care se vor adauga celor 12.000 de litigii aflate pe rolul instantelor, pentru ca oamenii, care nu se impotrivesc exproprierii pentru executarea unei lucrari de utilitate publica, au dreptul, conform Constitutiei, la o justa despagubire.

In rest, ramane cum afirma primarul general: „legea trebuie sa guverneze orasul, aparandu-l si pe el, dar aparand si drepturile locuitorilor sai.”

Emil MUNTEANU
e.munteanu@yahoo.com