Marea brambureala

Se asteapta de ceva vreme o dezbatere parlamentara la obiect, cu date si cifre exacte privind situatia bugetului Romaniei. Cat intra, cat iese si unde se duc banii? Iata doar cateva intrebari elementare la care romanul are dreptul sa primeasca un raspuns.

In lipsa unei atari dezbateri, singura sursa de informare ramane televiziunea. Care, mai nou, a devenit principala „scena” pe care se joaca soarta acestei tari. Asta nu inseamna ca si intelegem mare lucru. Pentru ca la unele posturi peroreaza reprezentantii puterii, iar la altele cei ai opozitiei. Noi, la mijloc, asa cum ne sta bine...

Cand la un post TV, unde vin de regula „cei mai buni dintre cei buni” ni se spune ca-i de bine, ca acus-acus scapam de criza si intram pe crestere economica, la un altul invitatii afirma contrariul, ca-i de rau, criza se adanceste si, cu argumentul cifrelor si al documentelor oficiale, ni se induce ideea ca suntem in pragul falimentului.

Ceea ce ar trebui sa fie doar un talk-show se transforma in dezbateri furtunoase, cu atacuri la autoritati si chiar la persoana. Mai intervin telefonic tot felul de personalitati cu precizari si lamuriri, de la ministri si parlamentari, pana la primari sau analisti economici.

Totul se transforma intr-o mare brambureala, cu un pronuntat gust de pelin si te intrebi de ce mai marii vremii nu-si clarifica pozitiile in Parlament sau Guvern, dupa care sa vina in fata milioanelor de telespectatori cu concluzii clare, transparente, lamuritoare, chiar daca unele masuri de austeritate n-au darul sa fericeasca pe nimeni?

Romanul prefera sa-i spui verde-n fata ce-l asteapta, decat sa fie amagit cu vorbe mestesugite, cu gust de melasa.  A trecut prin mult prea multe, ca atare este capabil sa inteleaga o situatie de criza, daca argumentele sunt de natura sa-l convinga. Balbaielile si razgandelile au darul doar sa-l incurce, sa-l determine sa se indoiasca de oricine si orice...

Ce poate fi mai suparator decat sa-l vezi si sa-l auzi pe ministrul muncii cu ideile sale nastrusnice, la care a doua zi renunta. Ba taie alocatia, ba se razgandeste. Ba anuleaza cumulul pensiei cu salariul, ba renunta.

Si, ca si cum nu si-ar fi facut norma de idei naucitoare, vine cu „certitudinea” ca taman luna viitoare piata muncii urmeaza sa-si revina. Asta in timp ce zilnic numarul celor disponibilizati se umfla precum coca...

De la Ministrul de Finante ne alegem cu un optimism greu de digerat. „Romania este o tara europeana stabila, care doreste sa recupereze ramanerile in urma”, spunea domnia sa.

„Trebuie sa redam oamenilor increderea, pentru ca niciodata Romania nu va fi scoasa din criza de Ministerul Finantelor, ci de poporul roman. Cetateanul este cel care va reusi acest lucru, sub coordonarea si cu suportul nostru”,  mai adauga ministrul.

Abil, subtil, cu un cinism abia perceptibil, se transfera raspunderile de la Executiv pe umerii nostri, ministerul asumandu-si doar rolul de coordonator al impartirii poverilor fiscale la o patura cat mai larga a populatiei...

Increderea domnului ministru in poporul roman ar fi de natura sa flateze, daca cetateanul ar fi in posesia parghiilor necesare pentru redresarea unei economii in regres si eliminarea dramaticei dependente fata de importurile de alimente si bunuri industriale, care au atins deja o cota de 70%.

Ar fi multe de comentat in aceasta privinda, dar nu e locul aici. Si nici momentul, pentru ca autoritatile se ascund sub umbrela FMI, de unde isi argumenteaza atat masurile de austeritate impuse de acordul cu forul international, cat si venitul in scadere al firmelor private, al intregii populatii, de fapt.

Totul este pus pe seama comenzilor de la FMI. Incepand cu aberatiile din Legea salarizarii unitare si cinismul din cea a pensiilor, pana la vanatoarea acerba a cheltuielilor sociale. Este comod si acoperitor pentru propria neputinta. Insa, seful delegatiei FMI, Jeffrey Franks, a declarat in nenumarate randuri ca  Fondul cere reducerea deficitului bugetar, dar „masurile concrete apartin direct si exclusiv Guvernului”.

Asadar, undeva este o problema de comunicare. Revenind pe plaiuri mioritice, Cabinetul Boc pare sa fi scapat de sub control gestionarea tarii. Estimari avizate situeaza datoria Romaniei pe la 80 miliarde de euro, basca indatorarea  pe termen scurt la bancile din tara, cu scadenta in acest an de ordinul miliardelor de euro.

Presedintele Basescu declara – si este de crezut ca stie ce spune – ca vom continua sa ne imprumutam. De unde, cu ce dobanzi, cat anume, pana cand? – sunt intrebari la care trebuie sa se raspunda. Chiar si pentru „simplul motiv” ca nu guvernantii sunt cei care vor resimti costurile sociale, ci contribuabilii de rand...

Seful Executivului, conform unui comunicat Agerpres, il contrazice: „Nu se pune problema unui nou imprumut extern”. Emil Boc pune declaratia presedintelui intr-un context care-l avantajeaza:

„Daca nu facem ceea ce trebuie, adica sa eliminam abuzurile, cum ar fi sporul de zambet, de intoarcere din concediu sau alte sporuri care au fost date pe ochi frumosi in trecut si care  acum nu se regasesc in legi, nu vor fi suficienti bani pentru a se putea plati restul obligatiilor pe care statul le are. In acest context se pune in discutie declaratia presedintelui, dar in nici un caz de a lua un imprumut din alta parte”.

Fie vorba intre noi, nici nu stiu cine ar mai risca sa imprumute un debitor dator vandut peste tot...Ma rog, cu „sporul de zambet”, premierul pare ca trimite necesarele masuri de austeritate in derizoriu.

Si nu este deloc amuzant, daca aceasta i-a fost intentia. Mai interesant ar fi sa explice populatiei, patronilor de firme, care abia isi mai duc zilele, cum se face ca, intr-un an de criza severa, directorii companiilor energetice de stat beneficiaza de bonusuri de-a dreptul nesimtite...

In zadar explica ministrul economiei, Adriean Videanu, ca uriasele sume vor fi incasate dupa jumatatea anului daca societatile pe care le conduc ating cativa indicatori de performanta, adica, vezi Doamne, sunt conditionate, pentru ca acestea sunt prinse in buget! Deci au fost gandite si acordate cu buna stiinta.

Este vorba de Nuclear Electrica, Transelectrica, CET Craiova, Electrica etc, toate din subordinea ministerului condus de Adriean Videanu, iar sumele despre care se face vorbire sunt ametitoare, variind intre 54.000 si 63.000 de euro!

Iata un exemplu de abuz cras pe care premierul are obligatia sa-l desluseasca, abia dupa aceea sa se bucure ca „presedintele a facut afirmatia cu imprumutul doar pentru a indemna guvernul sa faca in continuare ceea ce trebuie”

Oricum, pentru a-l intelege pe premier si pe ministrii cabinetului sau este necesar sa ne reamintim de unele dintre fabulele scriitorilor nostri, cum ar fi cea a lui Grigore Alexandrescu, „Cainele si catelul”, cu celebra replica a dulaului Samson catre potaia cea mica: „Ca voi egalitate, dar nu pentru catei”...

 Emil MUNTEANU
e.munteanu@yahoo.com