Securitatea energetica in Europa

Uniti pentru cauza subminarii monopolurilor conductelor rusesti 

Exista, oare, Europa Centrala? Depinde de climatul politic. Pe fondul ingrijorarilor unei aliante franco-germane in procesul decizional din Uniunea Europeana, Republica Ceha, Ungaria, Polonia si Slovacia isi strang relatiile si promoveaza idei comune cu privire la securitatea energetica si legaturile cu Rasaritul.

Alianta a inceput la Visegrad, un oras maghiar, in 1991 cand pana si anticamera UE parea un loc prea indepartat. De indata ce visurile de a se alatura cluburilor occidentale au devenit realitate, cooperarea a disparut. Noii membri au respins orice ii facea sa para diferiti de ceilalti. Certurile, cele mai recente fiind cele cu privire la tratamentul etnicilor maghiari in Slovacia, au dominat intalnirile de la Visegrad. Unii chiar au sugerat inchiderea clubului.

Nu si acum, insa. La o intalnire la nivel inalt de la Budapesta de la sfarsitul lunii februarie a.c., Visegrad a dat semne de revigorare. Marea schimbare are loc in Polonia, unde politicile independente au lasat loc entuziasmului conlucrarii cu vecinii. Conform regulilor de vot din Tratatul de la Nisa, in vigoare pana in 2014, tarile grupului Visegrad au tot atatea voturi in UE cat Franta si Germania la un loc.

Anul viitor, Ungaria si Polonia vor detine, fiecare, pentru cate sase luni, presedintia rotativa a UE. Eurocratilor de la Bruxelles le place sa defineasca presedintia rotativa drept redundanta acum cand Consiliul European are un presedinte permanent. Polonezii si maghiarii lucreaza mana in mana pentru a demonta aceasta afirmatie. Ungaria vrea o strategie a Dunarii pentru a atrage banii si atentia UE catre bazinul acestui fluviu. Polonia sprijina ideea, in schimbul sustinerii maghiare in vederea cresterii ajutorului UE destinat unor tari precum Georgia, Moldova si Belarus.

Grupul castiga sustinatori: Visegrad-Plus a venit cu cativa vecini, majoritatea din fostul imperiu austro-ungar. Multi dintre acestia (in special nucleul de patru) depind serios de gazele si petrolul rusesc care sunt scumpe, provin din depozite secatuite si sunt transportate prin conducte vechi care traverseaza tari imprevizibile, cu conditii politice indezirabile.

O modalitate de a schimba aceasta situatie ar fi transformarea conductelor de gaze est-vest intr-o retea, cu interconectori pe directia nord-sud. Anul acesta vor fi terminate noi conducte maghiare catre Romania si Croatia. Un conector ceho-polonez va fi deschis in vara lui 2011. O conexie Bosnia-Serbia cu finantare UE a fost anuntata recent. O alta idee ar fi terminale de coasta in Polonia si Croatia pentru importul de gaze naturale lichefiate cu ajutorul unor vase-cisterna din tari precum Qatar. A treia varianta este Nabucco, o conducta ambitioasa pentru a lega campurile gazifere caspice si irakiene de Europa via Turcia.

Grupul de la Visegrad face, de asemenea, presiuni pentru stabilirea unor reguli UE cu privire la ajutorul reciproc in caz de crize energetice. Acestea ar putea oferi regiunii o mai mare securitate. Marile obstacole, insa, raman. Unul dintre ele este Rusia, care isi intensifica colaborarea cu companii energetice prietenoase din Franta, Germania si Italia. In timpul unei calatorii in Franta, presedintele rus Dmitri Medvedev a inceput convorbirile oficiale cu privire la vanzarea a pana la patru nave de razboi de clasa Mistral, in timp ce compania franceza GDF Suez a castigat un pachet de 9% din conducta Nord Stream.

Rusia continua, de asemenea, sa faca presiuni in favoarea conductei South Stream care se bucura acum de mai putin sprijin decat Nabucco. Noul premier croat, Jadranka Kosor, a facut recent o vizita la Moscova si a semnat pentru primirea de gaze prin intermediul South Stream. Ungaria si alte tari, insa, au intarit rezistenta croata la alte planuri ruse, precum incercarea de a castiga controlul asupra unei conducte petroliere intre coasta croata si Ungaria. Aceasta este vitala pentru compania energetica maghiara MOL care, altfel, depinde numai de petrolul din est si se lupta cu incercarile companiei ruse Surgutneftegaz de a prelua controlul.

Cea mai mare problema este faptul ca securitatea energetica e scumpa. Ideea interconectorilor de gaze, de exemplu, suna bine. Dar plusul de concurenta pe care il aduc acestia loveste in cota de piata a companiilor obisnuite cu comodele monopoluri nationale. Guvernele tarilor din Grupul de la Visegrad se pot plange de europenii occidentali, dar mai au inca destule de facut in propria ograda.

Traducere si adaptare,
Virginia VALASUTEANU
virginia.valasuteanu@ccib.ro