Criza economica sau cum sa traiesti din furatul propriei caciuli!

Criza economica din Romania a reusit sa pacaleasca pe mai toata lumea, indiferent de specialitate sau de cetatenie.

Evolutia crizei a ramas un mister de neghicit atat pentru specialistii in economie de peste hotare, cat si pentru politicienii nostri, de la expertii FMI si ai Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), pana la conducatorii care ne asigurau, la finele lui 2008, ca nu vom avea criza in Romania sau ca, macar, nu va fi atat de dura ca in SUA sau zona euro.

Desigur, prima pacaleala a fost ca Romania a reusit sa iasa dintr-un an de crestere economica de peste 8%, inregistrand un deficit bugetar de -5,4%, ceea ce a limitat simtitor spatiul de manevra al celor care s-au instalat la Palatul Victoria in decembrie 2008.

Dincolo de asta insa, FMI, care ar fi trebuit sa stie si ce se intampla in finanta mondiala, si pe malurile Dunarii si ale Dambovitei, a prognozat pentru anul 2009 o crestere a economiei romanesti de 4,8%,  revizuindu-si estimarea in octombrie anul trecut la -8,5%, ceea ce inseamna o diferenta anuala de peste 13%, adica o eroare substantiala!

Nici BERD nu a fost mult mai aproape de tinta, prevazand tot in octombrie 2008 o crestere de 3% pentru 2009 si rectificandu-si propria previziune la -8%, in octombrie 2009, dupa cum arata recent chiar unul dintre expertii economisti ai BERD, Peter Sanfey.

Vazand aceste cifre, este firesc acum, in 2010, sa ne punem intrebarea: cum de a reusit Romania sa pacaleasca asa de bine pe toata lumea, fara a incerca, asa cum au facut responsabilii greci, sa masluiasca datele statistice?

Un posibil raspuns poate trage un semnal de alarma pentru politicile economice promovate de Bucuresti in perioada de dupa criza, perioada care pare sa se apropie, dat fiind ca nici macar prognoza pesimista a Institutului Economic Mondial de la Viena nu mai anunta recesiune in tara noastra anul acesta, iar FMI, AOAR, Societatea Academica Romana si alte organizatii prevad o crestere economica intre 1,5% si 2% pentru economia romaneasca in 2010. 

Sunt cel putin trei motive pentru care amploarea crizei din Romania nu a fost previzibila.

Primul a fost ca nimeni nu stia cat s-a putut cheltui cu masuri populiste intr-un an de crestere economica, dar care era si un an electoral, iar deficitul de -5,4% a venit ca o surpriza, dar si ca o pacaleala pentru cei ce se asteptau sa gaseasca vistieria plina.

In al doilea rand, economia romaneasca depinde de cativa factori aleatori si care influenteaza direct nivelul investitiilor, al creditarii si al nivelului cererii interne.

BERD apreciaza ca, in Romania, aproape 85% din capitalul bancar este detinut de bancile straine, a caror reactie la criza a trebuit sa fie intai anticipata si apoi securizata prin Acordul de la Viena, pentru a elimina riscul unui exod masiv de capital.

Intr-un studiu recent, Banca Mondiala considera prezenta bancilor straine in Europa de sud-est ca pe un factor de stabilitate, dar Banca Mondiala insasi a fost unul dintre promotorii Acordului de la Viena, prin care se cerea bancilor straine sa isi mentina expunerea din Romania.

Ca atare, evolutia pietei creditului a fost greu de anticipat, mai ales ca in Romania a existat un exces al creditelor de nevoi personale acordate in conditii relaxate si in monede denumite „exotice” de specialisti, precum francul elvetian sau yenul japonez.

Excesul de creditare a fost urmat de o restrangere tot excesiva a creditarii, stimulata si de imprumuturile masive si frecvente de pe piata interna la care a recurs guvernul roman pentru a-si putea plati obligatiile curente. Si, evident, amploarea ambelor excese a fost greu de estimat, chiar daca tendinta de restrangere a creditului in conditii de criza era una fireasca, aparuta peste tot in lume, fiind cunoscuta drept „credit crunch″.

Pe de alta parte, populatia se baza in mare masura pe sumele primite de la rudele care lucreaza peste hotare, in vederea achizitionarii unor bunuri de folosinta indelungata. Valoarea sumelor repatriate, asa-zisele remitente, a scazut la mai mult de jumatate fata de 2008, agravand presiunea asupra cererii interne.

Si guvernul s-a confruntat cu o lipsa de fonduri care a facut, dupa cum spunea Peter Sanfey, ca stimulul de 10,2 miliarde de euro alocat de Executivul de la Bucuresti pentru relansare economica sa aiba efecte „mai degraba imaginare, decat reale, putine proiecte reusind sa demareze, iar efectul lor a fost neglijabil″. Desi a fost inaugurata o portiune de autostrada de cativa zeci de kilometri si s-au gasit fonduri pentru continuarea programelor Rabla si Prima Casa, efectele masurilor anticriza nu au reusit sa creeze o sinergie capabila sa relanseze activitatea in constructii.

Studiul realizat de economistul BERD mai evidentiaza si o serie de dificultati in ajustarea fiscala prin reducerea cheltuielilor bugetare, expertul Bancii Europene avertizand ca „in tarile cu cicluri electorale frecvente si coalitii guvernamentale cu potential de instabilitate, reducerea cheltuielilor bugetare nu este un lucru simplu.

In Romania au fost luate angajamente pe termen lung privind pensiile si salariile, care ar fi fost realizabile in conditii de crestere economica de 6%-7%, dar ele nu sunt sustenabile in conditii de crestere slaba a PIB-ului. Aceste angajamente sunt costisitoare politic si introducerea unor politici fiscale pe termen lung necesita atat politicieni, cat si un electorat care sa gandeasca pe termen lung″.

De altfel, si Societatea Academica Romana semnala recent ca frecventa ciclurilor electorale, accentuata de faptul ca alegerile prezidentiale au fost separate de cele parlamentare, nu poate decat dauna economiei, prelungind perioadele in care cheltuielile cresc si eficienta masurilor de austeritate scade.

Punand cap la cap dependenta in proportie de 85% a economiei romanesti de un capital bancar strain, diminuarea cu 50% a sumelor pe care romanii au mai reusit sa le trimita acasa, scaderea la jumatate a investitiilor straine si inexistenta fondurilor pentru ca masurile anticriza sa poata da efectele scontate, avem elementele care, la prima vedere, au facut ca pacalitii crizei sa fie atat expertii straini, cat si politicienii romani.

De fapt, la Bucuresti se stia bine de dinainte de izbucnirea crizei ca deficitul de cont curent si cel bugetar erau nesustenabile, adica se stia ca importam prea mult si cheltuiam pe lefuri asezonate cu sporuri ridicole, cum ar fi cel de stres, de revenire din concediu, de intretinere a igienei sau a starii de sanatate. Nu ar fi fost nevoie sa asteptam ca BERD sau FMI sa ne spuna ca noi cheltuiam mai mult decat produceam.

Singura intrebare legitima pe care ar trebui sa ne-o punem azi este daca am invatat ca furatul propriei caciuli nu aduce nici un castig in portofel. Si asta este, de fapt, adevarata pacaleala, pe care criza nu a facut decat sa o scoata la iveala: Romania a trait ani la rand furandu-si caciula si mirandu-se cati bani are, de poate sa cumpere atatea caciuli.

Noroc ca a venit FMI sa ne intrebe ce facem cu asa un maldar de cusme... 

                                                                                                Alexandru MARINESCU
nanu_marinescu@yahoo.com